Ii sunt foarte recunoscator lui Cata pentru ca de la el am invatat un anumit fel de viata; poate ca nu el m-a invatat ci doar mi-a aratat ca se poate -ceea ce e cam acelasi lucru. Simt ca cel mai fain mod de a-l pastra in noi e de a intelege ca poti duce si o altfel de viata, si de a concretiza aceasta intelegere.

Idee excelenta, film realist, de mare valoare pt toti cei ce nu vor ajunge pe acele meleaguri.
Felicitari si succes in proiectele viitoare.

vio

P.S. Avertismentele in legatura cu drepturile de autor pe durata filmului nu sint neaparat bine plasate.

Voi incerca sa iti raspund la fiecare intrebare.

Am atasat numelui asociatiei noastre, si numele orasului in care traim, pur si simplu din motive de orientare; am fost pus in situatia sa fiu sunat pentru o sedinta foto cu propunerea sa ma vad cu clientul in Piata Romana. Cand i-am spus ca nu locuiesc in Bucuresti, s-a mirat, pentru ca pe site-ul meu eu nu mentionasem asta. Cat despre “nu te pune cu…”, si mie mi se pare agresiv si usor infatuat.
Prin anii ‘90 aveam si eu senzatia ca Timisoara e altfel, dar din fericire mi-a trecut. Am vazut multe orase frumoase in tara, fiecare avand ceva special, si mi-am facut prieteni in multe din ele. Eu as reformula, as zice mai degraba ca Timisoara e un oras ca oricare altul din Romania, interesant si cu multe aspecte faine.

Cand am facut filmul, nu ne-am gandit la glorie personala, ci la ideea de a impartasi faptul ca poti folosi bicicleta ca sa ajungi in locuri ce par indepartate; cea mai mare bucurie a fost cand Thea Vid, romanca ce a urcat pe Cho Oyu, a mers in Leh, in urma recomandarii mele, si a stat acolo doua luni!

Problemle ecologice de care mentionezi sunt o realitate urata a Romaniei si intr-adevar nu trebuie ascunse. Noi am fost insa in India in timpul nostru liber si pe banii nostri, si am adus de acolo idei ecologiste marunte, dar foarte usor de aplicat, cum ar fi, de exemplu, folosirea bicicletei pentru deplasare. Asta sta in puterea mea sa fac, si daca reusesc, e ok. Propunerile legislative de care spui exista; nu sta in puterea mea sa opresc ATV-urile, motocicletele, defrisarile, fenomenul Rosia Montana, insa cred ca orice pas, fie el cat de marunt, in schimbarea ecologica a tarii, conteaza. Si nu numai a tarii, caci granitele sunt un element mult prea abstract pentru a fi luat in seama cand vorbesti despre Natura. In India nu am fost cu ATV-ul, nu l-am promovat niciunde, -no way!- ci cred ca in film am pus pe tapet ideea de ecologie, de pace si acceptare a celorlalti.

Cu cei de pe Alpinet nu sunt in gasca, iar faptul ca imi postez din cand fotografii acolo mi se pare absolut OK.

Comentariul tau nu e deloc lingusitor, si mi se pare foarte fain sa vad ca exista diversitate de opinii. Vad insa ca ideile ce rezulta din el nu se leaga atat de film cat de niste probleme cronice ale acestei tari. Sper ca ele sa devina o amintire cat mai curand.

Felicitari!